In 1973, a fost pus in evidenta rolul important al seleniului pentru organismul uman, iar in 1990, seleniul a fost recunoscut ca fiind un element mineral esential cu multiple functii in metabolismul uman.

Ce rol are seleniul?

• Este antioxidant natural, protejand celulele.
• Are efect hepatoprotector.
• Stimuleaza producerea de anticorpi.
• Favorizeaza fertilitatea, mai ales la barbati.
• Reduce efectul toxic al unor metale asupra organismului uman (plumb, mercur, cadmiu, arseniu).
• Are rol protector impotriva cancerului, anihiland efectul unor substante cancerigene.

Inca se efectueaza studii pe cale sa evidentieze efectele benefice ale seleniului pentru prevenirea si ameliorarea unor boli cardiovasculare. Se pare ca seleniul incetineste procesul de imbatranire, protejeaza hemoglobina, favorizeaza absorbtia vitaminei E, este util in tratarea hipertiroidiilor, favorizeaza mentinerea aspectului tanar al pielii, fiind corelat cu coenzima Q10 si are efecte antidiabetice.

Produsele continand seleniu se utilizeaza in tratamentul micozelor pielii si in cel impotriva matretii. Acest mineral poate preveni distrofia musculara.

Exista o multitudine de boli cronice si acute pentru care, asociind administrarea seleniului in tratament, se obtin rezultate benefice. Deficitul de seleniu apare destul de rar (de exemplu, in cazul pacientilor alimentati parenteral) si este parte a sindromului Keshan, caracterizat prin disfunctionalitate miocardica.

Deficitul de seleniu

Deficitul de seleniu este corelat cu cardiomiopatia din ataxia Friederich si cu cardiomiopatia din boala Chagas. Se pare ca are legatura si cu alte boli: boala Kashin-Beck - care afecteaza articulatiile si sistemul osos - si cretinismul mixedematos endemic - care este caracterizat prin retard mental sever. 

Studii recente coreleaza carenta de seleniu cu predispozitia la imbolnavirea de SIDA, de boli ale inimii si de cancer.

Semne ale deficitului pot fi imbatranirea prematura, oboseala crescuta si scaderea rezistentei la infectii.

Excesul de seleniu

Excesul de seleniu sta la baza aparitiei selenozei, manifestata prin caderea parului, friabilitatea si exfolierea unghiilor, greata, iritabilitate, astenie, tulburari de mers si de vedere, paralizii. De asemenea, el creste riscul aparitiei cariilor dentare, impiedicand efectul favorabil al fluorului.

Expunerea la vapori cu seleniu produce acumularea de lichid in plamani, respiratie/ transpiratie cu miros de usturoi, boli ale aparatului respirator, greata, frisoane, febra, cefalee, dispnee, conjunctivita, probleme ale abdomenului si ficatului, seleniul iritand ochiul si arborele respirator superior, patand unghiile, parul si dintii.

Oamenii pot fi expusi la doze mari sau chiar toxice de seleniu datorita faptului ca, in trecut, s-au folosit frecvent fertilizari ale solului cu ingrasaminte bogate in seleniu. Toxicitatea, desi grava, se instaleaza destul de rar si duce la tulburari respiratorii grave, orbire, meteorism, paralizia muschilor. 

Alimente care contin seleniu

Surse de seleniu pentru organismul nostru pot fi fie produsele de natura vegetala, fie cele din carne pe care le consumam. Cu cat mai mare este concentratia de seleniu a solului, cu atat mai mare este si cea a plantelor. Carnea animalelor care consuma plante bogate in seleniu este, la randul ei, bogata in seleniu. Ficatul, usturoiul, ceapa, varza si pestele sunt alimente considerate a fi mai concentrate in seleniu.

De asemenea, semintele de susan si de floarea soarelui, nucile, alunele, arahidele, ciupercile, legumele si fructele pot fi sursa acestui mineral. Absorbtia este favorizata de vitaminele A si C si este inhibata de concentratiile ridicate de sulf din organism.

De regula, organismul isi gaseste necesarul de seleniu in hrana zilnica, insa exista cazuri in care este bine ca acesta sa fie suplimentat. Astfel, bolnavii de cancer, maladii cardiace, reumatism, scleroza, dar si vegetarienii, femeile insarcinate, persoanele varstnice pot avea nevoie de o suplimentare a seleniului.

Exista numeroase suplimente alimentare menite sa compenseze acest neajuns. Chiar daca ele se pot procura fara reteta, este bine ca, inainte de a le consuma, sa cerem parerea unui medic.

Articol scris de Carmela Botezatu, pentru concursul media-content. Participa si poti castiga un Iphone sau un Ipad!