Endometrioza este o afectiune benigna cronica, estrogen-dependenta, recurenta, caracterizata prin prezenta si proliferarea structurilor endometriale functionale in afara cavitatii uterine.

Principalele semne clinice care fac aceasta afectiune sa fie una profund debilitanta sunt sindromul algic pelvin cronic, dismenoreea (menstrele dureroase) si dispareunia (durerea la contact sexual) profunda (pe tot parcursul actului sexual, in fundurile de sac vaginale). Acestora li se asociaza (nu de putine ori) infertilitatea.

Endometrioza poate debuta la varsta adolescentei, simptomele crescand progresiv in intensitate de-a lungul anilor. Evolutia simptomelor e ciclica, in legatura cu hormonii sexuali, prezenta structurilor endometriale anormale putand fi gasita aproape oriunde in organism. Totusi, chisturile ovariene endometriozice si implanturile in apropierea sferei genitale par a fi  cele mai frecvente.

Daca chisturile ovariene endometriozice sunt relativ simplu de identificat prin intermediul ecografiei transvaginale, pentru alte localizari ale endometriozei, diagnosticul poate fi destul de complicat, mai ales la adolescente, din cauza evolutiei atipice a bolii, dar si a reticentei parintilor fata de controlul ginecologic si ale miturilor (ex.: durerile vor disparea odata cu inceperea vietii sexuale).

Deseori, durerea cedeaza la medicatie antialgica obisnuita (automedicatie), acest lucru intarziind prezentarea la doctor si deci diagnosticul. Investigatiile necesare diagnosticului incep cu examenul ginecologic si ecografia, diagnosticul de certitudine fiind pus de laparoscopie cu confirmare histopatologica.

Tratamentul endometriozei are ca prim scop diminuarea durerilor pelvine si a dismenoreei pentru cat mai mult timp. In acest sens, antiinflamatoarele nesteroidiene pot avea un efect benefic.

Utilizarea anticonceptionalelor orale este adeseori urmata de ameliorarea durerilor la adolescente. Exista insa dificultati in a convinge parintii si pacientele de utilitatea acestei terapii (cunosc doar rolul principal al contraceptivelor), dar si in urmarirea administrarii corecte, zilnice a tratamentului.
     
Tratamentul chirurgical este indicat atunci cind durerea pelvina nu raspunde la tratamentul medicamentos.